Romania, cat de draga'mi esti...

ce'as putea spune despre tarisoara mea...





am avut norocul de a beneficia de un permis de CFR inca de la o varsta frageda deci am putut calatori prin foarte multe orase vizitand cam tot ce era de vizitat si vazut...(in mare cel putin)...
nu pot spune ca am vazut toate orasele si tot ce este de vazut in tara...but i've seen my share...

pot sa spun ca avem o tara extrem de frumoasa...bogata in peisaje extraordinare...plina cu locatii unicate in lume (cred eu...) fiind superbe fie prin simplitatea si totusi maiestria lor...fie prin complexitatea de nereprodus...
orasele mici dar si satucele din tara au un sarm aparte...te atrag prin simplitate si frumusete bruta...
oraselele sunt de cele mai multe ori verzi...eco friendly...cu cladiri puternic colorate...sugerandu-ti ca faci parte dintr-un desen al unui copilas de 10-11 ani...
satucele...ramase in picioare nemodificate de ale noastre timpuri moderne te fascineaza cu ulitele pietruite sau doar prafuite...iti ofera acel iz de aer proaspat combinat cu diferite arome fie al graului proaspat treierat, fie al orzului sau al trifoiului...sau pur si simplu al ierbii care este in abundenta in orice satuc...
poate este valabil doar pentru mine dar vizitarea unui satuc nemodificat parca trezeste copilul din tine...te umple de energie si de-o bucurie fara nici un sens...
atunci cand te afli intr-un asemenea satuc...parca ideea de a te catara intr-un copac nu mai este atat de puerila si de joyless...ideea de a merge descult pe ulitele pietruite sau pe campul plin de bolovani si de iarba nu mai este atat de incomfortabila (asa cum teoretic o gandim cu totii)...ideea de a sta intins undeva pe-o pajiste sa asculti trilul pasarelelor si sunetul ganganiilor de pretutindeni...fosnetul copacilor aplecati de adierea usoara a vantului...razele solare sa te mangaie pe obraz iar suflul vantului sa se razboiasca cu razele solare in vederea sentimentului predominant pe pielea ta...
toate acestea care in fata unui pc nu suna chiar asa de tentant...cand esti acolo totul se schimba...
cred ca de aceea oamenii care au ramas la tara...duc o viata mai grea fizic dar mult mai frumoasa si mai linistita psihic...intrucat ei mai simt placerea lucrurilor care conteaza cu adevarat

sunt atat de multe lucruri de spus despre tarisoara noastra...despre muntii ei plini de frumuseti rare care ingenuncheaza cel mai neinspirat artist...despre manastirile a caror arhitectura si al caror caldura te imbratiseaza indiferent de natura credintei tale...ruinele fostelor glorii care iti trezesc atat sentimentul de stima pentru "anticii" nostrii cat si mandria de a face parte din acest neam...


insa...la capitolul frumusete si mandrie ne oprim cand discutam despre orasele mari...care si-au pierdut orice avantaj si frumusete...atat orasele cat si oamenii sunt gri si reci...sunt plictisitori si nepasatori...sunt stersi si morti...
cu toate ca teoretic la orase oamenii ar trebui sa fie mai civilizati...mai cizelati...mai fericiti si mai fericiti...situatia sta exact invers...mai exact in mediul rural sunt oamenii caracterizati mai sus..iar in orase sunt oamenii nepasatori si individualisti..

nu stiu daca m-am facut cu adevarat inteles in acest post...
am scris ce-am scris pentru ca poate macar 5 persoane vor citi postul si vor intelege ca tara noastra merita vizitata...si ca noi TOTI ar trebui sa invatam de la cei batrani de la tara (pe care noi ii consideram mult sub noi) cum sa ne traim viata si cum sa ne mai sensibilizam un pic...

aaaa si da...Sunt patriot cand vine vorba de Romania si tin capul plecat cand este vorba de romani...cu toti stim de ce...