Gretos de Fericit...

Incerc sa scriu acest post de aproximativ 36 de ore si in continuare nu am nici cea mai vaga idee despre cum o sa iasa...
Acest blog a fost menit sa descrie nemultumirea mea in privinta tuturor aspectelor vietii asa cum se vad prin ochii mei...
Acum in urma unui weekend care m-a ravasit total acest blog ori va incepe sa contina si elemente frumoase si de mult uitate (din punctul meu de vedere) ori va inceta sa existe...
Avand in vedere faptul ca aici este singurul loc in care pot sa-mi spun parerile...in care ma pot exterioriza fara sa fiu afectat catusi de putin de parerile oamenilor (inclusiv comenturile primite) in care ma simt liber sa ma exprim...sa gresesc...
Anyway...cred ca voi incepe povestirea acestui weekend care mi-a aratat ca viata mai are si aspecte frumoase...in care am invatat ca mai sunt si lucruri pentru care merita sa astepti...
Cu riscul de a deranja anumite persoane pentru ca iarasi etalez aceleasi idei over and over si ca exagerez in trairile mele...si mai ales ca bat la cap oamenii din jur...in aceasta privinta asta este ultima oara cand voi vorbi despre aceste intamplari...nu vreau sa fiu pisalog after all...:)

Anyway toata povestea a inceput saptamana trecuta cand am fost invitat la munte de o persoana extrem de gingasa (invitatie la ziua ei...La multi ani Miericica :* )...
Trebuie sa recunosc ca am avut multe retineri in aceasta privinta pentru ca nu cunosteam aproape pe nimeni afara de doua persoane...dintre care una ma speria foarte mult si mai ales ma speria ideea de a petrece 2-3 zile cu ea (you know who you are matza)...
Dar hotarat sa traiesc si eu lucruri noi...sa rup monotonia Bucurestiului si sa ma deconectez de viata gri de aici...am decis sa merg...
Asa ca vineri dimineata m-am trezit hotarat sa incep o aventura absolut inspaimantatoare (la acel moment) care mi-a redat sclipirea in ochi...
Am inceput procesul de impachetare a lucrurilor gandindu-ma sa nu iau nici prea mult (ca nah...nu's femeie:) ) dar nici prea putin (insuficientele m-ar fi costat enorm la capitolul mandrie de om individualist)...iar dupa ce-am terminat...am inceput sa fac runde prin casa asteptand sa vina ora cand ar fi trebuit sa plec inspre Ploiesti, de unde aventura urma sa inceapa.
Cu greu...timpul a trecut si am plecat inspre Gara de Nord asteptandu-mi trenul...odata ce a aparut ma simteam din nou ca acel copilas de 12 ani care urma sa plece la mare si vedea maretul tren care il va duce spre litoralul paradisului...
Sincer cele 40 de minute care au insemnat transportul Bucuresti-Ploiesti au trecut mai repede decat as putea fuma o tigare...si am ajuns in Ploiesti:)
Binenteles ca fetele nu erau gata incercand sa-si imagineze orice scenariu posibil si imposibil, deci orice lucru esential sau nu pentru excursie, asa ca a trebuit sa astept "putin" pana sa fie gata...
Am cumparat o sticla de cola...inarmat cu 7 pachete de tigari si integrame...
M-am indreptat spre un parculet care ma fascineaza si acum prin simplitatea si "verziciunea" lui...am luat un loc pe o bancuta si-am inceput ba sa fac o integrama (pe la jumatate ma plictiseam), ba o idee despre weekend, ba 2-3 poze cu diverse fete pentru nu stiu ce campanie la Radio Prahova...oricum nu aveam stare:)
Apoi a urmat deja celebrul incident cu rromii si cutitul...care nu am nici un chef sa-l mentionez acum...
Si in sfarsit dupa aproape 2 ore de asteptare a venit don'soara Iris sa ma scape de asteptarea mult prea tensionata si sa ma duca spre "the land of freedom"...
Am inceput sa ne plimbam prin Ploiesti luand diverse lucruri, cadouri, bagaje, persoane...
Eu eram absolut blocat pe ideea sa incepem aventura deci nu prea am acordat multa atentie acestor aspecte...
Si apoi intr-un final...dupa atatea ore asteptate am pornit la drum...
Cum nu ma asteptam aceasta aventura a inceput cu albumul Iris Maxima care are o insemnatate sentimentala destul de mare pentru mine:)
Fredonand pe melodiile formatiei Iris am inceput sa ma uit in stanga si in dreapta sa admir colinele si muntii care se vedeau...am simtit mirosul superb al plecari si al uitarii vietii cotidiente care ma urmarea si am respirat aerul galbenelelor de pe marginea drumului care ma imbatau cu placere...
Dupa aproximativ 40-50 de minute de mers inspre munte am observat ca eram in masina cu 3 fete care pareau mai libere decat orice pasare de pe cer...erau in largul lor...erau fericite si independente...in acel moment m-am simtit pentru prima oara intimidat de o persoana de sex opus (numai ca erau 3 :) ) si am inceput sa ma uit cand la una cand la alta...sa le analizez...sa-mi dau seama ce era diferit fata de ceea ce stiam eu...
Nu prea am reusit sa-mi dau seama pentru ca intr-un final m-au umplut si pe mine de acea fericire...de acea acalmie combinata cu emotiile unui copil descoperind noul...
Asa ca am decis sa ma "row with the flow" si am inceput sa vorbesc si eu sa interactionez cu ele...
Lasandu-se intunericul si exact cum imi place mie...soseaua fiind pustie...drumul pe serpentine a fost absolut genial...cu senzatia de montaine-rousse in stomac (which i love) si sunetele venind in jurul meu (fetele cantand sau discutand) eu eram undeva in al 9-lea cer simtindu-ma intr-un fel straniu...eram fericit...

Intrucat acest post deja este extrem de lung si mai am atat de multe lucruri de zis...o sa continui povestirea in urmatorul

post...untill then...i bid you farewell ;)